Ion Barbu

În anul 1919, Dan Barbillian începe colaborarea la revista literară Sburătorul, adoptând la sugestia lui Eugen Lovinescu, criticul cenaclului ca pseudonim numele bunicului său, Ion Barbu. În timpul liceului îl cunoaște pe viitorul critic literar Tudor Vianu, de care va fi legat prin una din cele mai lungi și mai frumoase prietenii literare.

Debutul său artistic a fost declanșat de un pariu cu Tudor Vianu. Plecați într-o excursie la Giurgiu în timpul liceului, Dan Barbilian îi promite lui Tudor Vianu că va scrie un caiet de poezii, argumentând că spiritul artistic se află în fiecare. Din acest “pariu”, Dan Barbilian își descoperă talentul și iubirea față de poezie. Dan Barbilian spunea că poezia și geometria sunt complementare în viața sa : acolo unde geometria devine rigidă, poezia îi oferă orizont spre cunoaștere și imaginație.

Criticul și prietenul său Tudor Vianu îi consacră o monografie, considerată a fi cea mai completă până în ziua de azi. Una din cele mai cunoscute poezii a autorului, După melci, apare în1921 în revista Viața Românească. Tot în acest an pleacă la Göttingen (Germania) pentru a-și continua studiile. După trei ani, în care a făcut multe călătorii prin Germania, ducând o viață boemă, se întoarce în țară.

Statură

Să nu prelingă, să nu pice
Viu spiritul, robit în ea,
La azimi albe să-l ridice:
Sfiit pruncia ei trecea.

Sori zilnici, grei, ardeau sub dungă,
Uşor sunau în răsărit;
Şi nori ce nu ştiau s-ajungă
Şi munţii, câţi va fi-ntâlnit,

Suiau cu iezerii, să cate
La anii falnici, douăzeci.
Vedeau din ceasul ce nu bate
- Din timp tăiat cu săbii reci.

Emil Hurezeanu

Între 1975 și 1979 urmează cursurile Facultății de Drept din Cluj-Napoca. Din 1976 devine redactor la revista Echinox, iar din 1978 ocupă postul de secretar de redacție, publicând poezii și critică literară, alături de nume sonore precum Marian Papahagi, Ion Vartic, Ion Pop,Mircea Zaciu. După terminarea facultății, în 1979, își adună poeziile în volumul Lecția de anatomie, apărut la Editura Dacia din Cluj și distins un an mai târziu cu Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor. Tot în timpul studiilor este membru fondator al trupei de teatru Ars Amatoria, jucând în câteva piese care parodiau sistemul.

Își începe cariera de jurisconsult în 1980 în 10 sate din zona Sebeș-Alba, unde lucrează timp de un an. În 1981 se angajează ca librar in Sibiu, renunțând în scurt timp și la acest post. În același an, Ana Blandiana, în calitate de câștigătoare a Premiului Herder, oferă bursa redacției Echinox, iar aceasta îl nominalizează pe Hurezeanu. Pentru a putea primi pașaport, este nevoit să se angajeze ca avocat laMediaș. Reușește să obțină pașaportul și, la 1 noiembrie 1982, pleacă la Viena.

După terminarea celor două semestre ale bursei Herder ajunge la München unde se angajează ca redactor la Radio Europa Liberă, post pe care îl va ocupa din 1983 până în 1994. Debutează cu un articol despre țiganii din România, iar apoi traduce din revista Geo. În octombrie 1983 primește azil politic în Germania. În aceeași perioadă începe să scrie cronici politice, iar la moartea lui Emil Georgescu îi ocupă locul la rubrica Actualitatea românească. Totodată devine consultant de specialitate pentru diverse posturi de radio și televiziune europene. În 1985 primește o bursă la Universitatea Charlottesville din Virginia, Statele Unite ale Americii, unde studiază științe politice. Întors în Germania, își continuă studiile la universități americane din Europa, până la masteratul pe care și-l susține la Boston în Relații Politice Internaționale și Strategice.

Activitatea sa în afara țării a avut rolul de a irita Securitatea. Familia sa a fost supravegheată ani la rând. Fratele său a fost bătut în închisoare sub pretextul că nu avea buletin, fiind eliberat abia după o săptămână, timp în care familia îl declarase decedat. Mama sa a fost trimisă de două ori în Germania pentru a-l convinge să se întoarcă în țară sau, cel puțin, să nu mai scrie împotriva regimului, sfat pe care Hurezeanu nu îl va asculta, semnând în aprilie 1989 un apel colectiv pentru liberalizarea vieții culturale din România.

În 1990 se întoarce în România și participă la „Fenomenul Piața Universității”, fiind în continuare salariat al postului de radio Europa Liberă. În primăvara lui 1994, Emil Hurezeanu devine director al departamentului românesc pentru scurt timp (până la finele lui decembrie), după care pleacă la Köln (din ianuarie 1995) pentru a lucra ca director al secției române de laDeutsche Welle, unde scrie editoriale politice. Radio Europa Liberă se mută în iunie 1995 la Praga. Hurezeanu continuă să colaboreze cu acest post de radio. Rămâne salariat laDeutsche Welle până în 2002, când se întoarce definitiv în România. Timp de cinci sezoane este realizatorul emisiunii România mea la postul de televiziune Antena 1, emisiune distinsă cu Premiul APTR 2003, secțiunea talk-show. Din 2005 realizează, alături de Cristian Tudor Popescu, emisiunea Cap și pajură la Realitatea TV. Își continuă cariera în radio prin realizarea emisiunii Interviurile Europa FM la postul cu același nume.

În martie 2003 devine consilier personal al primului ministru din acea vreme, Adrian Năstase, pe probleme de analiză politică a unor fenomene externe, demisionând din această funcție după șase luni.

În România publică și două volume de eseuri politice, Între câine și lup (1996) și Cutia Neagră (1997), pentru cel din urmă primind Premiul pentru Publicistică al Uniunii Scriitorilor din România. În 1998 devine „cetățean de onoare” al Sibiului.

În februarie 2006, a fost numit directorul ziarului România Liberă.

La 1 februarie 2009 a devenit președinte al trustului media Realitatea-Cațavencu.

Lecţia de anatomie

Priveşti sub pielea mâinii slabe,

Năvod albastru al scurgerii feline

Între silabe e gândul să aline

Spre inima e sângele în salbe.

Ce vag ascuns pluteşte înspre tărmuri,

E peştele de aur al clipei adormite,

E vuietul nesigur al perlelor ivite,

Sau altul, strainul corp de vămuri?

Eu însumi zac aici, in mine.

Priveste-mi mâna, ochiul, fruntea

Adâncul mării străluminează puntea

Călătoresc spre porturile vechi – eternele Medine.

În perioda 2 – 16 aprilie 2012, în fiecare zi, între orele 10-11 şi 17-18,  în zona „Teiul lui Eminescu” din Parcul Copou, puteţi asculta, în format audio, poezie de Emil Hurezeanu

Ioan Modovan

Nascut la 20 martie (in acte 21 martie) 1952 in satul Muresenii de Campie, comuna Sava (astazi comuna Palatca), judetul Cluj.  In 1972 intra primul la Facultatea de Filologie a Universitatii “Babes-Bolyai”- sectia romana-latina si, incepand cu anul al doilea, activeaza la revista studenteasca “Echinox”, fiind redactor, apoi secretar de redactie. Dupa absolvirea facultatii (in 1976, dupa ce cu un an inainte se casatorise cu Petronela Pantis, colega la facultate si in redactia “Echinox”-ului, anul absolvirii fiind si cel al nasterii primului fiu, Rares, cel de-al doilea, Vlad, nascandu-se in 1981, la Baia Mare ) lucreaza ca dascal in Maramures, la Cavnic, Baia Sprie si Baia Mare, continua sa scrie si sa publice in publicatiile locale, dar si in revistele clujene, participa la sedintele cenaclurilor “Prisma” si “Nord”.

In 1980 debuteaza editorial cu volumul de poezie Viata fara nume, prefatat generos de Ion Pop, la editura “Dacia” din Cluj-Napoca. Urmeaza in 1983 volumul Exercitii de transparenta la editura “Cartea romaneasca” caruia i se acorda premiul UTC pentru poezie si in 1989 volumul Insomnii langa munti, la aceeasi editura (titlul propus, Avantajele insomniei, fusese respins de cenzura). In paralel face parte din colectivul de colaboratori ai Dictionarului de scriitori romani coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi si Aurel Sasu, redactand peste 40 de articole. In primavara anului 1989 se incheie perioada maramureseana , una pe care o considera fertila si despre care vorbeste intotdeauna cu bucurie si melancolie. In aprilie se muta la Oradea (familia proprie urmandu-l din toamna) fiind primit in redactia celebrei reviste “Familia” unde il are coleg pe Ion Simut, el insusi echinoxist; dupa evenimentele din decembrie 1989, pentru o scurta perioada, in redactie vor lucra alti doi echinoxisti – Virgil Podoaba si Gheorghe Perian , iar un al treilea, Traian Stef, activand in aceasta redactie si in prezent. In ianuarie 1990 este ales redactor sef al “Familiei”. In 1993 ii apare volumul Arta rabdarii (Ed. Dacia) pentru care primeste Premiul Asociatiei Uniunii Scriitorilor din Cluj-Napoca si al revistei “Poesis” din Satu Mare; in 1997, Avantajele insomniei, antologie de autor (Ed. Helicon, Timisoara), premiul revistei “UNU” Oradea; in 1999, Tratat de oboseala (Ed. Clusium) si O uitare de texte, antologie de autor cu o sectiune de sapte Inedite (Ed. Axa, Botosani, colectia “La Steaua - poeti optzecisti”); in 2002, la implinirea varstei de 50 de ani, editura “Dacia” (director poetul Ion Vadan) ii tipareste volumul Interioarele nebune, in colectia “Poetii Urbei”, o selectie de autor din volumele publicate anterior, urmata de sectiunea care da titlul volumului continand 31 de poeme inedite.

Cândva

A fost un timp
când căutam un drum,
căutam o cale s-ating
fericirea-n iubire ca un nebun…
…am găsit sentimente de suprafaţă,
iubiri din inimi de ghiaţă
şi printre tărâmuri pline de minciuni
am căutat adevarul pe care-un bărbat
îl întâlneşte o singură dată-ntr-o viaţă.
A fost un timp…
când încercam să-nteleg
ceea ce sunt,
să nu mai trebuiască sa neg,
sa nu mai trebuiasca sa mint.
Am gasit raspunsuri in parte,
lucruri mistice scrise-ntr-o carte
si printre multimile de-ntrebari
fara nici un raspuns
am aflat doar calea spre moarte.

În perioda 19 martie – 2 aprilie 2012, în fiecare zi, între orele 10-11 şi 17-18, în zona „Teiul lui Eminescu” din Parcul Copou, puteţi asculta, în format audio, poezie de Ioan Moldovan