Expoziție deschisă în Noaptea Albă a Galeriilor, 6 octombrie 2017, orele 19.30-03.30.

Program de vizitare 21 septembrie -8 octombrie, orele 09-18.

Mitologia şi mitul sunt pentru Sabina Drinceanu un mod de explorare a temelor universale printr-un filtru personal. Deşi interesul artistei este ȋn mod vizibil pentru ilustraţie, lucrările sale depăşesc cu mult acest spaţiu, realul şi fantasticul se ȋnrepătrund, iar la acest efect se adaugă o deosebită precizie a desenului. Medusa, Ophelia, Venus, Moirele, vănătoarea sălbătică, visul unei nopţi de vară sau un posibil Ragnarok se derulează ȋntr-un film mut, ȋn care fiecare poveste se desprinde ca singulară, atemporală dar ciclică. Fiecare lucrare este o aluzie plastică a subconştientului colectiv iar experienţa zonei noastre culturale face posibilă această sinteză mitologică, situată în afara timpului.
Alexandru Burlacu, pe de altă parte, spune povestea omului contemporan, iar ȋn interiorul realului său singurul mijloc de comunicare este tăcerea. Personajul alienat, compus din multiple suprapuneri de sârme, este o recompunere a corpului uman, doar un ȋnveliş pentru aer. Omul lui Alexandru Burlacu este fără identitate sau vârstă, un memento la adresa depersonalizării şi uniformizării actuale. Însă, alături de făptura mitică – lupul, acesta preia din caracteristicile animalului, producându-se o metamorfoză. Dualitatea om-lup accentuează scindarea ancestrală ȋntre bine şi rau, blândeţe- agresivitate, cunoaştere –instinct şi adresează ȋntrebare: cărui timp şi ipostază aparţinem noi?
Mythology and myth are for Sabina Drinceanu a way of exploring universal themes through a personal filter. Although the artist’s interest is visible for illustration, her work far exceeds this space, the real and the fantastic overlay, and to this effect is added a great precision of the drawing. Medusa, Ophelia, Venus, Moirai, the wild hunt, the midsummer night’s dream, or a possible Ragnarok unfold as if the action is set in a silent movie where every story is singular, timeless but cyclical. Each work is an artistic hint regarding the collective subconscious, and the experience of our cultural area makes this mythological synthesis possible, outside of time.
Alexandru Burlacu, on the other hand, tells the story of the contemporary man, and within his real world the only means of communication is silence. The alienated character, composed of multiple wire overlaps, is a recomposition of the human body, only an aircover. Alexandru Burlacu’s man is without identity or age, a reminder of current depersonalization and uniformity. But, along with the mythical creature – the wolf, the human takes on the characteristics of the animal, producing a metamorphosis. The human-wolf duality emphasizes the ancestral division between good and evil, gentleness-aggressiveness, knowledge-instinct, and addresses the question: which time and hypostasis do we belong to?