O nouă expoziție de artă vizuală vă așteaptă spre vizionare, în perioada 07-31 iunie 2022, pe simeza Galeriei ”La Gard”. Autorul este pictorul și profesorul universitar Constantin Tudor: Născut, la 16 mai, 1958, în localitatea Osoi, județul Iași – România, Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Iași, din 1990. Este absolvent al Universității de Arte Vizuale „George Enescu” Iași, Facultatea de Arte Plastice, specializarea Pictură.Deține mai multe premii și distincții: 2022 – Premiul pentru Arte Vizuale – Concurs Internațional de Creație Vizuală Eminesciana, Galeria de Artă „N.Tonitza” Iași; 2015 – Nominalizare – Premiul pentru pictură – ARTIS – U. A. P. din România, Filiala Iași; 2011 – Premiul special pentru Rafinament artistic la Simpozion Internațional A.R.T.E. – Iași; 2011 – Premiul pentru Pictură cu medalie – Concurs Eminesciana – Iași; 2000 – MENŢIUNE – Concurs Național de pictură, grafică, sculptură şi artă decorativă „N.N.Tonitza” – BÂRLAD; 1987 – PREMIUL I – „Festivalul Artei și Creației Studențești” – BRAŞOV; 1987 – PREMIUL III – Concurs Național de Arte Plastice – BUCUREŞTI.Participă la numeroase expoziții internaționale de grup sau colective și are mai multe expoziții personale. Are lucrări în colecții personale din țară și străinătate.”În anii ‘60 Yves Klein punea bazele “revoluţiei albastre”, “albastru” care indica o cale spre altceva, spre o altfel de trăire şi înţelegere a artei, într-o plutire liberă. O altfel de “revoluție”, pornită din datele unui timp în care chiar și pura asociere simbolică a culorii a fost confiscată de un vizual invadat de media, este propusă de artistul Constantin Tudor. Expoziția deschisă la Galeria La Gard ne arată discursul plastic al unui artist cunoscut pentru versatilitatea cu care înscrie desenul în cele mai diferite tipuri de suport, aducând în prim plan portrete ale unor colegi de breaslă, prieteni, așa cum au fost suprinși într-un moment al ultimilor ani pandemici. În fapt, trecând peste pretextul măștii albastre ca liant comun în acțiunea colectivă de alienare, Constantin Tudor aduce un omagiu prieteniilor și valorilor, portretul fiind conținătorul unui dialog purtat atât cu persoana reprezentată dar și cu privitor. Pentru cel portretizat, ipostazierea chipului parțial obstrucționat de mască poate deveni un exercițiu de autodescoperire în lumina clipei în care a fost surprins, observând că nu amprenta fizionomiei (chiar dacă redată în minuțiozitatea detaliului) primează, ci atmosfera interioară, proiectată la exterior, așa cum a fost simțită de artist. Pe de altă parte, pentru noi, ceilalți privitori, experiența suprafețelor asupra cărora Constantin Tudor acționează, pentru a contura frescele-jurnal este dublată de înșiruirea de stări profund umane, ce devin treptat, mărci personale de identificare, fără cuvinte, a personalității. “Albastrul” lui Constantin Tudor se ramifică din întreaga istorie culturală a spațiului. Artistul în¬treprinde treptate simplificări ale formei în registrul cromatic ales fără a evada din perimetrul realismului. Simpli¬tatea şi rafinamentul caracterizează în egală măsură arta sa, artă unită prin tainice punţi atât cu tradiţia muraliștilor uitați cu numele de istorie dar și cu contemporaneitatea, cu experimentul, cu înțelegerea propriilor coordonate. Desenul lui Constantin Tudor este stăpânit de o tandrețe voită față de subiect, distilând prin mijloace graficele și cromatice propriile sale metamorfoze, transformând efemerul clipei, a valului, într-o înregistrare care prin formă şi culoare vibrează o undă de profundă înțelegere a efemerității umane în raportat cu văzduhul, văzut de pe pământ, așa cum e, “albastru”.Maria Bilașevschi, curator și critic de artă
