23722423_901309613380743_2801865904543965186_n

Focus pe implicare – expozitie de fotografie

Sambata, 25 noiembrie, la orele 16.00, Casa de Cultura “Mihai Ursachi” a Municipiului Iasi impreuna cu Asociatia EuroDemos organizeaza vernisajului expozitiei “FOCUS pe Implicare”. In cadrul expozitiei vor fi promovate fotografii din citeste mai departe »

TEATRU RADU

Preselectie Teatru

Casa de Cultură a Municipiului Iași ”Mihai Ursachi” organizează pentru tineri PRESELECTIE pentru formarea unei trupe de teatru în cadrul instituției. Iubitorii de teatru, chiar dacă nu vor să devină actori, se citeste mai departe »

caramitru2

Recital Ion Caramitru la Galele Scriitorii Anului

citeste mai departe »

TENGIZ ABULADZE – “CĂINȚA” la Clubul cinefililor

Clubul Cinefililor, cu sprijinul Fundaţiei culturale “Timpul”, vă aşteaptă la Casa de Cultură “Mihai Ursachi” a municipiului Iaşi să vizionaţi miercuri, 25 MAI 2011 de la ora 18.00, în cadrul unui medalion TENGIZ ABULADZE:
“CĂINȚA”
(“Monanieba, 1984 – color – 153 minute)
*subtitrare în română

În perioada în care orice film care se producea în Uniunea Sovietica trebuia să treacă prin cenzura de la Moscova, georgianul Tengiz Abuladze a încercat să darâme, prin temele abordate în peliculele sale, câteva dintre simbolurile lumii totalitariste în care trăia și să privească dincolo de cortina de fier ce izola țările comuniste. Așa se și face că, în patruzeci și doi de ani de carieră Abuladze a reușit să realizeze doar treisprezece filme, care însă prin profunzimea mesajului lor l-au impus pe georgian drept unul dintre seniorii citadelei filmului.

“Gazeta de pe gard”, nr. 5 (17)/ 2011: Cezar Ivănescu

ivanescuhead

A apărut nr. 5 (17)/ 2011
din „Gazeta de pe Gard. Foaie pentru minte, inimă şi literatură”,
dedicat poetului Cezar Ivănescu

Prin aceasta, Casa de Cultură „Mihai Ursachi” continuă proiectul iniţiat din ianuarie 2010, ce-şi propune familiarizarea publicului cu opera şi viaţa unor scriitori clasici din ţară şi din străinătate.  Acesta constă în publicarea şi afişarea pe gardul Parcului Copou, pe banner, a unei „reviste” culturale mai aparte, care „iese” din librării pe stradă, sub ochii publicului.

“Cezar Ivănescu face parte din acea specie rară de poeţi-trubaduri, meniţi să încînte ochiul, dar mai ales delicatele şi mereu clevetitoarele urechi ale curtenilor, îmbrăcaţi în veşminte scumpe, ce roiau, altădată, pe la curţile principilor. Născut prea tîrziu, într-un secol al vitezei, în care lucrurile şi-au ieşit din ţîţîni, iar formele şi-au pierdut rotunjimea frustă, iţindu-şi pe sub fustele sumeţite ale Nopţii unghiurile sortite să devină pradă unei arte absurde, poetul nu s-a sfiit să-şi strunească struna, cîntînd în van, cu vocea lui profundă, ce scormonea grotele unor ev-uri (şi eu-ri) demult apuse, pentru a ne aminti de frumuseţea nepieritoare ce stăpîneşte lumile Mandalei.” – Nichita DANILOV

Mihail Vakulovski în “Copou – parcul poeziei”

mihaiv

23 mai – 5 iunie  2011, în fiecare zi, între orele 11-12 şi 17-18,
în zona „Teiul lui Eminescu” din Parcul Copou,
puteţi asculta, în format audio, poezie de Mihail Vakulovski

poemul cu cele mai mişto buze

fiindcă pămîntul nu este făcut de
vreun savant precum Einstein ci
de la furnicuţă la elefant
multiubitul nostru Dumnezeu…
spunea cerşetorul din tramvaiul 34
iar eu trebuia să cobor ca să urc
în acel autobuz naşpa
care mă lăsa în Piaţa Rosetti
şi mergeam aşa singur singurel şi fără nici un
Dumnezeu pînă la Universitate unde ascultam
cursul de postmodernism şi mă întorceam în Piaţa
Rosetti ca să-l aştept pe acelaşi 311
cu un buchet de maci roşii
din romanul unui scriitor rus în mîna dreaptă
şi în cealaltă cu acest zîmbet cretin pe buzele
mele faine (ziceai tu)

Mihail Vakulovski (1972, Chişinău), scriitor şi traducător din limba rusă. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat din Moldova, în 2002 susţine doctoratul la Universitatea Bucureşti (cond. şt. – Nicolae Manolescu). Premiul US din Moldova & Premiul SOROS pentru Nemuritor în păpuşoi (1997), Marele Premiu Underground Literar pentru Management Cultural Performant (2001), Premiul Underground „Zona alternativă” pentru „Biblioteca Tiuk!” (2002), Premiul Tomis pentru cel mai bun traducător (Constanţa, 2008), premiul Timpul pentru cea mai bună carte de critică literară (2010). Membru ASPRO şi al US din Moldova. Redactor şef la revista „Zile şi Nopţi” (Braşov), redactor la „Sunete” şi realizator al revistei web „Tiuk!” (k-avem kef). Doctor în filologie.

Mihail Vakulovski în lectura lui Vlad Tănase

De săptămîna viitoare, în “Copou – Parcul poeziei”… (pentru a asculta, urmează legătura)

Paşii taţilor noştri

Gabriel Spahiu: “Aşa că m-am îmbătat şi ne-am apucat să tragem…”

gabispahiu

Joi, 19 mai 2011, ora 19, la Casa de Cultură “Mihai Ursachi” din Parcul Copou, în cadrul Festivalului de Film European, va avea loc proiecţia lungmetrajului Film pentru prieteni, regizat de Radu Jude. Prilej cu care i-am adresat câteva întrebări actorului Gabriel Spahiu, protagonistul filmului.

Înainte de actorie, ai absolvit Facultatea de Matematică din Bucureşti? De ce ţi-a luat aşa mult timp să te prinzi că matematica e nasoală?  Serios vorbind, de ce-ai renunţat la matematică?

În timp ce eram student la matematică am descoperit teatrul… prin intermediul teatrului studenţesc “Podul”. Totodată am descoperit ce înseamna pasiunea pentru o “meserie”, vazând cât de pasionaţi erau unii dintre colegii mei de matematică. Şi atunci mi-am zis că nu merită să faci ceva în viaţă dacă nu eşti cu adevarat pasionat de ceea ce faci. Şi asta este una din marile bucurii pe care putem să ni le oferim sau pe care viaţa ne-o dăruieşte, bucuria de a face cu pasiune ceea ce ai de făcut.

Ai mai fost sinucigaş în vreun film? Cam cum arată trecutul tău din perspectiva rolurilor pe care le-ai jucat?

M-am mai spânzurat în vreo două filme, roluri episodice, două producţii străine, una frantuzească şi una americană. Cred că nu ar putea exista cineva cu un trecut adunat din întâmplările personajelor pe care le-am jucat. Privind lucrurile astfel, pot să spun că am avut parte de o mulţime de roluri foarte diverse.

Am văzut “Film pentru prieteni” cînd încă nu avea aranjat sunetul şi încă îl mai puteam auzi pe Jude cum ţipă la tine din off… E  cumva vreun zbir de regizor?  Cum lucrezi cu el?

Ţipetele alea ale lui Jude pe care le-ai auzit tu de fapt m-au ajutat foarte mult. Istoria este că noi ne-am gândit înainte că după ce iese bine prima zi de filmare, adică după ce ne-am asigurat ca avem ceva material rezonabil tras la sfârsitul zilei, să mai tragem şi câteva duble în care eu să fiu beat. Aşa că m-am îmbătat şi ne-am apucat să tragem. Numai că pentru mine, atunci când sunt beat, eu nefiind un băutor de felul meu, timpul se dilată foarte tare. Ei bine, ţipetele alea pe care le-ai auzit tu pe bandă erau ale lui Jude care încerca sa mă grăbească, pentru că altfel aveam tendinţa să lărgesc foarte mult. Şi asta e varianta care a ramas în film. Aşa că ce vede acum publicul este un monolog interpretat de mine, dar cu timing-ul lui Jude… :)

(interviu realizat de Florin Lăzărescu; interviul integral va apărea săptămâna viitoare în Suplimentul de cultură)

Powered by WordPress | Designed by: diet | Thanks to lasik, online colleges and seo