Intrevedere publică – ediția 190 – ” Clubul Fotografilor Iasi ” –

citeste mai departe »

citeste mai departe »

Expoziție de fotografie ” Căutându-l pe Eminescu “..

Casa de Cultură „Mihai Ursachi” a Municipiului Iași Clubul Fotografilor Iași Memorialul Ipotești-Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu” Fundația Județeană Pentru Tineret Botoșani Clubul Fotografilor „Focus” Botoșani Clubul Fotografilor Suceveni Asociația Pasionaților citeste mai departe »

Expoziţie de fotografie: ”Grădina lui Dumnezeu” – Ozolin Duşa

gradina

În perioada 12-31 iulie 2011, în organizarea Primăriei Municipiului Iași, a Casei de Cultură ”Mihai Ursachi” a Municipiului Iași din Parcul Copou și a Asociației FotoIAȘI va avea loc expoziția de fotografie intitulată ”Grădina lui Dumnezeu”.

Lucrările (69 de fotografii color), aparținând artistului fotograf Ozolin Dușa, membru al Federației Internaționale de Artă Fotografică (FIAP) și al Asociației Artiștilor Fotografi din România (AAFR) vor fi expuse în Galeria ”La Gard” din Parcul Copou.

Vernisajul expoziţiei va avea loc marţi, 12 iulie 2011, începând cu ora 19.30, în Sala Diotima a Casei de Cultură ”Mihai Ursachi” a Municipiului Iași din Parcul Copou.

„La hotarul dintre noapte și zi, pe tărâmul dintre viață și moarte o Lume ciudată ne pândește de la marginea împărăției ierbii – Lumea necuvântătoarelor aripate, o Grădină a lui Dumnezeu pe care, de cele mai multe ori o uităm ascunsă într-un colț al sufletului sau al amintirii. În ea un macrounivers fantastic, populat de respirări și priviri în oglindă, ni se înfățișează uimindu-ne, aducându-ne aminte de copilărie. Atunci aveam timp să privim, să înțelegem ceea ce astăzi se pare că ne este atât de departe. Copil mare fiind, mereu fugit de acasă, Fotograful s-a hotărât să ne readucă aminte povestea pe care am uitat-o acum multă vreme… Grădina lui Dumnezeu, o mărturisire despre copilăria pierdută, despre o altfel de posibilitate de a privi în oglinda sufletului, de a vorbi fără cuvinte cu tine, PRIVITORULE…” – Ozolin Duşa

Urmuz la “Gazeta de pe Gard”

urmuz_header

A apărut nr. 6 (18)/ 2011 din „Gazeta de pe Gard. Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, dedicat lui Urmuz

Prin aceasta, Casa de Cultură „Mihai Ursachi” continuă proiectul iniţiat din ianuarie 2010, ce-şi propune familiarizarea publicului cu opera şi viaţa unor scriitori clasici din ţară şi din străinătate.  Acesta constă în publicarea şi afişarea pe gardul Parcului Copou, pe banner, a unei „reviste” culturale mai aparte, care „iese” din librării pe stradă, sub ochii publicului.

Urmuz este pseudonimul literar al lui Demetru Demetrescu-Buzău, (n. 17 marite 1883, Curtea de Argeş – d. 23 noiembrie 1923, Bucureşti). În tinereţe visa o carieră de compozitor, citea literatură ştiinţifico-fantastică, descrieri de călătorii. Face studii de drept şi, după luarea licenţei, funcţionează ca judecător în judeţele Argeş, Tulcea şi la Tîrgovişte. După campania din Bulgaria (1913), la care participă, este numit grefier la Înalta Curte de Casaţie. Începe să scrie, aparent fără conştiinţa că produce literatură, numai pentru a-şi distra fraţii şi surorile, parodiind cu nişte false automatisme academismul prozei curente.

Textele lui îi atrag atenţia lui Tudor Arghezi, care îi găseşte pseudonimul şi îi publică, în 1922, în două numere consecutive din Cugetul românesc, Pîlnia şi Stamate, “antiproză” intitulată ironic “roman în patru părţi”, în care face o serie calambururi de esenţă sofistică prin duplicitatea de sens a cuvintelor: oamenii coboară nu pe scări, ci din maimuţă; o masă fără picioare bazată pe calcule şi probabilităţi; pereţii sînt, conform obice iului oriental, sulemeniţi în fiecare dimineaţă, alteori măsuraţi cu compasul,

pentru a nu scădea la întîmplare. Absurditatea cea mai izbutită este Ismail şi Turnavitu, premergătoare teatrului lui Eugen Ionescu: “…Ismail este compus din ochi, favoriţi şi rochie… Se plimbă însoţit de un viezure de care se află strîns legat cu odgon de vapor şi pe care în timpul nopţii îl mănîncă crud şi viu, după ce mai întîi i-a rupt urechile şi a stors pe el puţină lămîie…” Alte scurte scrieri sînt: cunoscuta “fabulă” Cronicarii, Algazy & Grummer, Plecarea în străinătate, Cotadi şi Dragomir.

În anul următor, 1923, se sinucide la 23 noiembrie, în Bucureşti, fără să lase vreo explicaţie asupra funestului său gest. Voia să moară în chip original, “fără nici o cauză”.

Scrierile lui – puţine la număr – cunosc o glorie postumă, care nu a încetat să se consolideze. Ele au avut o neaşteptată înrîurire asupra literaturii româneşti de avangardă şi au contribuit la lărgirea conştiinţei estetice. Saşa Pană îi tipăreşte în 1930 o ediţie a scrierilor, iar Geo Bogza scoate o revistă Urmuz. Eugen Ionescu va explora mai tîrziu filonul literaturii absurdului, considerîndu-l pe Urmuz unul din precursorii “tragediei limbajului”. Mai aproape poate de spiritul dadaist – deşi nu pare să fi avut cunoştinţă de existenţa curentului Dada – prin gustul primejdios pentru hazardul creator de personaje mecanomorfe, insidios monstruoase, decît de suprarealismul adversar principial al lucidităţii, Urmuz a întreprins o critică în esenţă grotescă, unică în felul ei, a literaturii, căreia nu-i lăsa nici o speranţă de supravieţuire. De aceea, în ciuda aparenţei hilare, de bufonerie a scrierilor sale, i se opune, într-o tensiune abia mascată, un fond tragic, dizolvant.

Octavian Soviany în “Copou – parcul poeziei”

soviany

4-17 iulie 2011, în fiecare zi, între orele 11-12 şi 17-18,
în zona „Teiul lui Eminescu” din Parcul Copou,
puteţi asculta, în format audio, poezie de Octavian Soviany

Octavian Soviany (n. 23 aprilie 1954, în Braşov), poet şi prozator, s-a afirmat şi ca unul dintre cei mai apreciaţi comentatori ai fenomenului literar contemporan, prin sutele de cronici şi articole, publicate în reviste unde a fost mai bine de un deceniu titularul cronicii literare. În articolele şi cărţile sale de critică a lansat concepte teoretice provocatoare (apocalipticul, cvasiliteratura) şi a contribuit esenţial (prin cronici, luări de cuvînt, prefeţe, lansări de carte) la afirmarea scriitorilor din promoţia 2000, fiind interesat de tot ce înseamnă experiment în literatură.
Cărţi de poezie publicate: Ucenicia bătrînului alchimist (Dacia 1983), Cîntecele desăvîrşirii interioare (1994), Turnul lui Casanova ( 1996), Provincia pedagogică (1996), Textele de la Montsalvat ( 1997), Cartea lui Benedict (2002), Alte poeme de modă veche (2004), Scrisori din Arcadia (2005), Dilecta (2006).

Les billets doux (9)

De dragul tău, Adora, am scris această carte,
Rubin punînd în slove, venin şi catifea.
Amarul mă omoară şi seamănă a moarte,
Grumazul tău de fildeş aduce tot cu ea.
O să-ţi ridic la noapte pulpana de mătase,
Să-ţi mai sărut o dată al şoldurilor jar.
Tu, palidă şi tristă, cu gene languroase,
Emira mea, vei spune catrene de Omar
Atunci cînd gura-mi rece o să-ţi atingă şoldul
Molatic, pe cînd luna va bate în perdea.
Eu o să-mi mut în stele în noaptea asta cortul.
Adora, ai fost viaţa, pe urmă moartea mea.

Proiecţie de film: “Călătoria lui Gruber” şi “Duminica neagră”

gruber

Marţi, 28 iunie 2011, de la ora 20,
în cadrul manifestărilor dedicate împlinirii a 70 de ani de la Pogromul de la Iaşi, Casa de Cultură “Mihai Ursachi” vă invită la proiecţia a două filme:

Călătoria lui Gruber, de Radu Gabrea
şi
Duminica neagră, de Mihnea Chelariu

 

 

Black Sunday trailer from Mihnea Chelariu on Vimeo.

Nicolae Prelipceanu în “Copou – parcul poeziei”

NICOLAEPRELIPCEANU

20 iunie – 3 iulie  2011, în fiecare zi, între orele 11-12 şi 17-18,
în zona „Teiul lui Eminescu” din Parcul Copou,
puteţi asculta, în format audio, poezie de Nicolae Prelipceanu

Istorii viitoare

într-o continuă goană pe loc
într-o cochilie goală de mult
unde răsună pe rînd
amintirea melcului care a fost
şi-a celui care n-o să mai fie
vreodată

astfel îmi petreceam tinereţea frenetică
în ani despre care nu se mai ştie
încercînd bucuriile stinse-ale cărnii
ucigînd fără voie gînd după gînd

începuse bine sfîrşitul
cu părinţi fericiţi şi vecini fără teamă
cu ochii deschişi spre un bec
încă aprins

am fost eu ai fost tu
întrebarea e fără răspuns
nici chiar nimeni
nu va şti să ne spună

Nicolae Prelipceanu (n. 1942). A fost consilier cultural-şef al Capitalei (1992-1993), şef secţie „Cultură” la ziarul România liberă”, consilier de stat al prim-ministrului României (1997). În prezent, este editorialist la România liber㔺i redactor-şef la revista “Viaţa Românească”.

Volume de poezie: 13 iluzii (1971, Premiul Asociaţiei Scriitorilor Cluj); De neatins de neatins (1978, Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor pe anul 1978); Fericit prin corespondenţă (1982, Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor pe anul 1982), Binemuritorul (1996, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie pe anul 1996), un teatru de altă natură (2006).

Powered by WordPress | Designed by: diet | Thanks to lasik, online colleges and seo