GEST

Dintr-un orgoliu păgân,
m-am aplecat ca un mire proaspăt
peste sânii glaciali ai mării;
marea gemea amantă beată
şi neiubită-ndeajuns.

Valurile s-au cutremurat până-n genuni,
încât se clintea mersul ciclic al peştilor
spre o apă scursă din steaua scufundată
în bolgiile abisurilor.

Oricât de viril te-am fecundat
femeie absolută,
niciodată n-am să ştiu misterul
pentru care nu-mi spui
că doar eu singur
pot să-ţi fiu zeu.

 

Marin Mincu (n. 28 august 1944, Slatina – d. 4 decembrie 2009, București) avand parinti pe Mincu Duță si Voica Anica.
A fost un poet, critic literar, istoric literar, semiolog și eseist român.
Studii: Școala primară Clocociov (1951-1955), Școala elementară Mixtă-Gară (1955-1958), Liceul Radu Greceanu din Slatina (1958-1962), Facultatea de filologie a Universității București (1962-1967).
Specializare în semiotica literară la Facultatea de litere și filozofie a Universității din Torino (1974-1978).
Doctor în filologie la Universitatea din București, 1971, cu tema „Opera literară a lui Ion Barbu”.
Data primirii în Uniunea Scriitorilor: 1972; în ASPRO: 1996.
Funcții didactice universitare: Preparator prin concurs la Facultatea de filologie a Institutului Pedagogic din Constanța (1968-1971), asistent universitar doctor la aceeași instituție (1971-1973), lector universitar doctor (1973-1974), lector universitar la Facultatea de litere și filozofie a Universităților din Torino și din Milano (1974-1978), conferențiar universitar doctor la Facultatea din Constanța (1979), profesor titular asociat (prin concurs) la Facultatea de litere și filozofie a Universității din Florența (1978-1994), profesor universitar doctor la Facultatea de litere din Constanța (1990-2009). Conducător de doctorat la Universitatea din București (1990, până la data decesului, 4 dec. 2009). Prim rector al Universității „Ovidius” (aprilie 1990) și Decan al Facultății de Litere, Istorie, Teologie și Drept a Universității „Ovidius” (1990-1998).
Colaborator la toate revistele literare din țară, deținând rubrică permanentă la Amfiteatru (Confruntări critice), Luceafărul(Semn), România literară (Poezia tânără), Viața românească (Intermezzo), Paradigma (editorial), Ziua literară (cronică literară), Tomis (Repere), Contemporanul –Ideea europeană (Intermezzo), etc. A avut rubrică săptămânală permanentă («Accente») în pagina culturală a ziarului „Cotidianul” (1999-2004). De asemenea, colaborator la unele reviste italiene: Alfabeta(Milano), La fiera letteraria (Roma), Strumenti critici (Torino), Uomo e cultura (Palermo), Il cavallo di Troia (Roma), Inventario(Firenze), L’Indice (Torino), Il Ponte (Firenze), La nuova Rivista Europea (Milano, unde a făcut parte din Colegiul european de redacție) etc. Inițiative culturale: Membru fondator al Universității Ovidius din Constanța (1990, fiind numit primul rector, funcție la care renunță pentru că, în același timp, era și profesor titular la Facultatea de litere și filozofie a Universității din Florența). Înființează revista culturală Paradigma (1993) și Editura Pontica (1991) în cadrul căreia coordonează colecția „Biblioteca italiană” și colecția de poezie Euridice. Președinte al Cenaclului Euridice al Uniunii Scriitorilor (2002-2003) și, în continuare – până în 2008, al Muzeului Literaturii Române. Fondator al Premiului literar Euridice (2005, în exclusivitate pentru tinerii autori), actualmente premiul literar „Marin Mincu”.
Debut: cu critică în Gazeta literară (articolul „Stilul criticii”, 30 aprilie 1964) și cu poezii în revista Amfiteatru (aprilie 1966).
Debut editorial: în poezie cu vol. Cumpănă (Editura pentru literatură, 1968); în critică: Critice (Editura pentru literatură, 1969); în roman: Intermezzo ( Editura Albatros, 1984).

 

În perioda 16 – 30 iulie 2012, în fiecare zi, între orele 10-11 şi 17-18,  în zona „Teiul lui Eminescu” din Parcul Copou, puteţi asculta, în format audio, poezie de Marin Mincu