Vă invităm să vizionați expoziția de arte vizuale, ”Poveste de iarnă” a artistei Ines Varga, pe simezele Galeriei ”La Gard”, Parcul Copou.”Ines Varga are o exersată aplecare către arhaic, către tradiţia folclorului din Moldova, studiind elementele decorului arhitecturii ţărăneşti, a mobilierului, a broderiilor de pe costumul popular, în timp ce pare a recupera un timp aparent pierdut, cel al bucuriei jocului, al unei comunităţi pierdute în negura timpului. În ritmuri cromatice dinamice, ce produc senzaţia de mişcare şi adâncime, Ines dă dovadă de multă ingeniozitate în îmbinarea metodelor tradiţionale cu cele contemporane, juxtapunând într-o manieră personală limbajul folcloric, cutumele de reprezentare, cu cele ale unui modernism ce atenuează atmosfera şi proiectează personajele peste spaţii mai degrabă imaginate, spaţii arc peste timp. Ines Varga readuce satul românesc la viață, redându-l ca acel colț de rai unde obiceiurile sunt păstrate cu sfințenie, casele țăranilor calde și primitoare se pregătesc de sărbătoare sub stratul de zăpadă, iar poveștile se împletesc sub forma colindelor, urăturilor ori în dansul călușarilor.O lume plină de culoare și dinamism se dezvăluie, o lume în care atenția artistei se concentrează asupra ritualului şi a mişcării, personajele sale, rapsozi sau mascaţi ai sărbătorilor de iarnă, vestitori, ţărani, par a coborî dintr-un timp îndepărtat. Frenezia jocului tradusă în gestica personajelor prin tuşa densă, saturată de culoare, în forţa ce ţâşneşte din mişcările bărbaţilor, din graţia ce emerge din înlănţuirea femeilor şi foşnetul fotelor, zâmbetul copiilor, vocile ce par a ieşi din pânză alături de o muzică ancestrală, accesibilă doar atunci când accepţi sinceritatea discursului plastic, îi trezesc privitorului nostalgia “tainei”. În preajma sărbătorii Naşterii Domnului, expoziţia semnată Ines Varga nu doar că surprinde un crâmpei din lume a satului în sărbătoare, ci accentuează armonia şi comuniunea dintre om şi spaţiu, om şi divinitate, ritualul fiind doar pretextul pentru a propune un mod de a trăi mai aproape de ceea ce artista consideră a fi trăirea autentică a omului contemporan”. (Critic de artă, dr. Maria Bilașevschi)