Copou Parcul Poezie - Mihai Ursachi

Mihai URSACHI – biografie – (opera si scrierile)

n. 17 febr. 1941, com. Baile Strunga, jud. Iasi.

Poet, prozator si traducator.
Fiul ofiterului Gh. Minai Ursachi si al Virginiei (n. Lozneanu).A absolvit, in 1957, Liceul “August Treboniu Laurian” din Botosani. A urmat, intre 1957 si 1961, cursurile Facultatii de Filosofie a Univ. “Al. I. Cuza” din Iasi, fiind arestat si intemnitat inainte de a le fi incheiat. intre 1961 si 1964 a fost detinut politic, iar dupa eliberare s-a inscris la cursurile Facultatii de Medicina Generala din Iasi, pe care le-a abandonat dupa primul an (1965), in favoarea celor de filologie din cadrul aceleiasi Univ. iesene (1965-1970). Specializat in germanistica, si-a dat licenta cu o teza despre Christian Morgenstem. Din considerente politice, n-a fost niciodata angajat, iar in 1981 se exileaza in SUA, de unde revine in 1990. in SUA a lucrat ca asistent de lb. si literatura germana la Univ. Statului Texas,, obtinand aici titlul de dr. cu dizertatia Poetry of the Being. From Holderlin to Paul Celan (1986). Dupa doctorat, lector la Univ. Statului California, campusul La Jolla. Dupa intoarcerea in tara, a fost numit director al Teatrului National “Vasile Alee sandii” din Iasi, de unde a fost demis, tot pentru motive politice, la 24 ian. 1992. A debutat in presa in 1968, in rev. ieseana Cronica, iar editorial in 1970, cu Inel cu enigma. Alte voi.: Missa solemnis (1971), Poezii (1972), Poemul de purpura si alte poeme (1974), Diotima (1975), Marea infatisare (1977), Arca (1979), Inel cu enigma (1981) si Poezii (1996). A colaborat la majoritatea rev. literare din tara (cu precadere la Convorbiri literare, Romania literara, Ateneu, precum si la rev. din exil {Limite, Ethos, Mele, Micron, Agora). in prezent, colaborator permanent al rev. iesene Timpul si Convorbiri literare, dar si al celor din diaspora (Observator, Dialog, Nimrod, Alea, 100 Words). Lector asociat al Facultatii de Litere a Univ. din Iasi. A publicat, in 1978, voi. de proza fantastica si onirica Zidirea si alte povestiri, precum si in rev. -numeroase eseuri si trad. (Schiller, Holderlin, Celan). Premiul “Mihai Eminescu” pentru debut; premiul Asoc. Scriitorilor din Iasi, pentru voi. Missa solemnis; Premiul Uniunii Scriitorilor, pentru voi. Marea infatisare; Premiul Acad., pentru voi. Arca; Premiul national de poezie “Mihai Eminescu” (1992), pentru intreaga opera poetica; Premiul rev. Poesis (Satu Mare) si Premiul “Lucian Blaga” al Soc. “Lucian Blaga” din Cluj-Napoca (1993); Premiul rev. Observator din Miinchen. Poezia lui URSACHI uneste spiritul ludic cu deschiderea metafizica, resuscitand o vocatie romantica ce se apara prin histrionism.

Casa

Îti mai aduci aminte de casa noastra,
Singuratica, nuci si castani ancestrali ascunzându-i
Zidirea imaculata…
Iar catre scarile albe
Erau doua siruri posomorâte de brazi.
Zidire înalta si zvelta, un templu de spuma,
Sau mânastire…
Semne ciudate împodobeau frontonul ionic
Pe care ar fi putut exista o inscriptie
Neconceputa…
Pe sub ferestrele-nalte cu gratii
În umbra crestea margarintul – floarea cu lacrimi
A celor de dinauntru…
O, casa noastra de visuri,
Pe dinauntru n-o cunosteam,
Pe dinafara n-o pricepeam…
Casa aceea asezata îm locul
De nicaieri, sub nuci si castani,
Casa aceea cereasca, desavârsita, inexistenta…

În ceata adânca, durere si spaima,
Si câta iubire, si câta iubire..
Îti mai aduci aminte?

Skip to content